blândețe

română

Etimologie

Din blând + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /blɨn'de.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului blândețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blândețe	invariabil
Articulat	blândețea	invariabil
Genitiv-Dativ	blândeții	invariabil
Vocativ	blândețe	invariabil

1. însușirea omului blând; purtare de om blând.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online