blagoslovire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a blagoslovi.

Pronunție

  • AFI: /bla.go.slo'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
blagoslovire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blagoslovire blagosloviri
Articulat blagoslovirea blagoslovirile
Genitiv-Dativ blagoslovirii blagoslovirilor
Vocativ blagoslovire blagoslovirilor
  1. acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie.


Traduceri

Referințe