blaireau
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
franceză
(Français)
Etimologie
Din franceza veche blair, care provine din rădăcina °blari ("înstelat").
Pronunție
- AFI: /blɛ.ʁo/
Substantiv
blaireau m., blaireaux pl.
- bursuc, viezure
- La chasse du blaireau.
- (la bărbierit) perie
- (argou) imbecil, idiot
- T'es vraiment un blaireau.
