blame

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : blâme

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, franceza veche blasme.

Pronunție

  • AFI: /bleɪm/


Substantiv

blame, (nenumărabil)

  1. blam, acuzație, dezaprobare, oprobriu
    Blame came from all directions.
  2. culpabilitate, vină, vinovăție
    The blame for starting the fire lies with the arsonist.
  3. răspundere, vină, responsabilitate
    They accepted the blame, but it was an accident.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Etimologie

Din engleza medie blamen, care provine din anglo-normandă (și franceza veche) blasmer < latină populară *blastēmāre. Provine din latină târzie blasphēmō.

Verb


Conjugarea verbului
to blame
Infinitiv to blame
Prezent simplu
pers. 3 sg.
blames
Trecut simplu blamed
Participiu trecut blamed
Participiu prezent blaming
  1. a acuza (pentru, de), a mustra (pentru)
    Truth be told, I actually don't blame anyone.
  2. (înv.) a discredita, a compromite
  3. (normal urmărit de for) a inculpa, a învinui, a blama
    The arsonist was blamed for the fire.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe