blești

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bleașc sau alternativ din slavă (veche) blensti, confer sârbocroată bleštiti.

Pronunție

  • AFI: /bleʃ'ti/


Verb


Conjugarea verbului
blești
Infinitiv a blești
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bleștesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bleștească
Participiu bleștit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea.
  2. (v.intranz.) a îngăima, a vorbi (greu).
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști.
  4. (v.intranz.) a vorbi mult; a flecări, a trăncăni.


Traduceri

Referințe