blestem
De la Wikționar, dicționarul liber
Blesteme împotriva fariseilor
Cuprins |
română
Etimologie
Derivat regresiv din verbul a blestema.
Pronunție
- AFI: /bles'tem/
Substantiv
| Declinarea substantivului blestem |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blestem | blesteme |
| Articulat | blestemul | blestemele |
| Dativ-Genitiv | blestemului | blestemelor |
| Vocativ | ' | ' |
- invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.
- M-ai ridicat peste dezastru, Peste blestem și ură - Alexandru Macedonski, Excelsior (1895)
- cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva.
Sinonime
- 1-2: imprecație, ocară, (livr.) maledicție
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
imprecație
|
|