blestema

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latina populară blastimare < latină blasphemare.

Pronunție

  • AFI: /bles.te'ma/


Verb


Conjugarea verbului
blestema
Infinitiv a blestema
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
blestem
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să blesteme
Participiu blestemat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune unui blestem; a condamna la nenorocire.
  2. (v.intranz.) a rosti blesteme la adresa cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe