bloca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză bloquer.

Pronunție

  • AFI: /blo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) bloca
Infinitiv a (se) bloca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) blochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) blocheze
Participiu blocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă.
  2. a închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor.
    Zăpada blochează drumul.
  3. (v.tranz. și refl.) a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată.
  4. a interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc.
  5. (sport) a efectua un blocaj.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe