bluză

O bluză

română

Etimologie

Din franceză blouse.

Pronunție

• AFI: /'blu.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului bluză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bluză	bluze
Articulat	bluza	bluzele
Dativ-Genitiv	bluzei	bluzelor
Vocativ	'	'

1. obiect de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) care acoperă corpul până la brâu.

   Bluză de mătase.

2. haină de protecție purtată de anumite categorii de muncitori în timpul lucrului.

Cuvinte derivate

• bluza
• bluzare
• bluzat

Cuvinte apropiate

• cămașă

Traduceri

îmbrăcăminte ca o cămașă bărbătească

afrikaans: bloese (Afrikaans) bretonă: justenn (brezhoneg) bulgară: блуза (български) f. coreeană: 블라우스 (한국어) croată: bluza (hrvatski) daneză: bluse (dansk) engleză: blouse (English) esperanto: bluzo (Esperanto) estoniană: pluus (eesti) faroeză: blusa (føroyskt) f. finlandeză: paitapusero (suomi) franceză: chemisier (français), corsage (français) galiciană: blusa (galego) f. germană: Bluse (Deutsch) f. indoneziană: blusa (Bahasa Indonesia)

interlingua: blusa (interlingua) islandeză: blússa (íslenska) f. italiană: blusa (italiano) f. japoneză: ブラウス (日本語) latină: pēlūsia (Latina) maghiară: blúz (magyar) norvegiană: bluse (norsk bokmål) m. neerlandeză: blouse (Nederlands), bloes (Nederlands) papamiento: blusa (Papiamentu) poloneză: bluza (polski) m. portugheză: blusa (português) f. spaniolă: blusa (español) f. suedeză: blus (svenska) c. turcă: bulüz (Türkçe), bluz (Türkçe), gömlek (Türkçe)

Referințe

• DEX online