bobârnac
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu germană Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).
Pronunție
- AFI: /bo.bɨrˈnak/
Substantiv
| Declinarea substantivului bobârnac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bobârnac | bobârnace |
| Articulat | bobârnacul | bobârnacele |
| Genitiv-Dativ | bobârnacului | bobârnacelor |
| Vocativ | bobârnacule | bobârnacelor |
- lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare.
- (fig.) aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online