bonificare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a bonifica.

Pronunție

  • AFI: /bo.ni.fi'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonificare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonificare bonificări
Articulat bonificarea bonificările
Genitiv-Dativ bonificării bonificărilor
Vocativ bonificare bonificărilor
  1. acțiunea de a bonifica;(concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificație.


Traduceri

Referințe