bot
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Orig.nec. O derivație din lat. *botium sau *bottium este posibilă.
Pronunție
- AFI: /bot/
Substantiv
| Declinarea substantivului bot |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bot | boturi |
| Articulat | botul | boturile |
| Dativ-Genitiv | botului | boturilor |
| Vocativ | botule | boturilor |
- partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul).
- Câinele apucă hrana cu botul.
- (fig.) partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică.
- Botul de la luntre.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
- A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct
- A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva)
- A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față
- (fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie
- (fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
- A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect
- A face bot = a se supăra, a se bosumfla
Traduceri
partea anterioară a capului unor mamifere
Etimologie
Derivat regresiv din cuvântul robot.
Substantiv
| Declinarea substantivului bot |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bot | boți |
| Articulat | botul | boții |
| Dativ-Genitiv | botului | boților |
| Vocativ | botule | boților |
- program automatizat ce accesează o pagină de internet și străbate siteul urmărind legăturile prezente pe acea pagină.
