bot
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Orig.nec. O derivaţie din lat. *botium sau *bottium este posibilă.
Pronunţie
- AFI: /bot/
Substantiv
| Declinarea substantivului bot |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bot | boturi |
| Articulat | botul | boturile |
| Dativ-Genitiv | botului | boturilor |
| Vocativ | botule | boturilor |
- partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul).
- Câinele apucă hrana cu botul.
- (fig.) partea ascuţită sau lunguiaţă a unui obiect; vârf; partea din faţă a unui vehicul cu tracţiune mecanică.
- Botul de la luntre.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
- A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct
- A se şterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunţe (la ceva)
- A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neaşteptate, faţă în faţă
- (fam.) A-şi băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, şi unde trebuie, şi unde nu trebuie
- (fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva
- A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect
- A face bot = a se supăra, a se bosumfla
Traduceri
partea anterioară a capului unor mamifere
Etimologie
Derivat regresiv din cuvântul robot.
Substantiv
| Declinarea substantivului bot |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bot | boţi |
| Articulat | botul | boţii |
| Dativ-Genitiv | botului | boţilor |
| Vocativ | botule | boţilor |
- program automatizat ce accesează o pagină de internet şi străbate siteul urmărind legăturile prezente pe acea pagină.
