boteza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină batizare (= baptizāre).

Pronunție

  • AFI: /bo.te'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) boteza
Infinitiv a (se) boteza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) botez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) boteze
Participiu botezat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) supune botezului.
  2. (v.tranz.) a stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor.
  3. (fig.) (fam.) a uda, a stropi.
  4. (v.tranz.) a avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva.
  5. (v.tranz.) a pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.)


Traduceri

Referințe