bouquin

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză medie sau flamandă *boeckin, boeckijn ("cărțișoară, cărțicea, cărțicică").

Pronunție

• AFI: /bu.kɛ̃/

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

1. (fam.) carte

   J'ai commencé un nouveau bouquin hier.

Sinonime

• 1: livre

Cuvinte derivate

• bouquiner
• bouquinerie
• bouquiniste

Cuvinte compuse

• bouquin de cul

Etimologie

Din franceza medie boucquin ("țap bătrân") compus din bouc ("țap") + -quin sau -in.

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

1. țap
2. iepuroi