bouquin

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză medie sau flamandă *boeckin, boeckijn ("cărțișoară, cărțicea, cărțicică").

Pronunție

  • AFI: /bu.kɛ̃/


Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

  1. (fam.) carte
    J'ai commencé un nouveau bouquin hier.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din franceza medie boucquin ("țap bătrân") compus din bouc ("țap") + -quin sau -in.

Substantiv

bouquin m., bouquins pl.

  1. țap
  2. iepuroi