brăzdar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din brazdă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /brəz'dar/


Substantiv


Declinarea substantivului
brăzdar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brăzdar brăzdare
Articulat brăzdarul brăzdarele
Genitiv-Dativ brăzdarului brăzdarelor
Vocativ brăzdarule brăzdarelor
  1. parte componentă a plugului, care taie brazda în plan orizontal.
  2. parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe