brilliance

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din brilliant.

Pronunție

  • AFI: /ˈbrɪlyəns/


Substantiv

brilliance, (normal nenumărabil; pl. brilliances)

  1. strălucire, luminozitate, iradiere
    Brilliance of the diamond.
  2. (fig.) măreție; p. ext. inteligență, deșteptăciune
    She graced us with her brilliance.
  3. (în Anglia) splendoare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe