bronca

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din spaniolă bronca.

Pronunție

  • AFI: /bʁɔ̃.ka/


Substantiv

bronca f., broncas pl.

  1. ceartă, ciondăneală, dispută
  2. (p. ext.) furie; supărare

Antonime





spaniolă

(español)

Etimologie

Din bronco.

Pronunție

  • AFI: /'bɾoŋ.ka/


Substantiv

bronca f., broncas pl.

  1. ceartă, ciondăneală, dispută
  2. mustrare
  3. (p. ext.) furie, mânie
  4. (reg., în Mexic) problemă

Sinonime