bruia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză brouiller.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bruia
Infinitiv a bruia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bruiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bruieze
Participiu bruiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe