bruia

română

Etimologie

Din fr. brouiller.

Pronunție

• AFI: /bru'ja/

Verb

Conjugarea verbului bruia
Infinitiv	a bruia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bruiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bruieze
Participiu	bruiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice.

Sinonime

• perturba

Cuvinte derivate

• bruiaj
• bruiat
• bruiere

Traduceri

a perturba

afrikaans: benewel (Afrikaans) engleză: perturb (English) esperanto: perturbi (Esperanto)

franceză: brouiller (Français) neerlandeză: benevelen (Nederlands) portugheză: perturbar (Português)

Referințe

• DEX online