bruna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză brunir.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bruna
Infinitiv a bruna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
brunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bruneze
Participiu brunat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe