brunare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a bruna.

Pronunție

  • AFI: /bru'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
brunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brunare brunări
Articulat brunarea brunările
Genitiv-Dativ brunării brunărilor
Vocativ brunare brunărilor
  1. acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj.


Traduceri

Referințe