bulbuc
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /bul'buk/
Substantiv
| Declinarea substantivului bulbuc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bulbuc | bulbuci |
| Articulat | bulbucul | bulbucii |
| Genitiv-Dativ | bulbucului | bulbucilor |
| Vocativ | bulbucule | bulbucilor |
- bășică de apă, de săpun, de spumă, de aluat (când dospește) etc.
- corp sferic (ca o bășică).
- plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbenă, cu vinișoare verzi pe dinafară, răspândită în regiunile de munte și ocrotită de lege (Trollius europeaeus).
- (la pl.) plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă și înaltă până la un metru, cu flori mari, albastre, care crește prin păduri (Campanula trachelium).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online