bunătate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. bŏnĭtātem sau bonitas, -atis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
bunătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunătate bunătăți
Articulat bunătatea bunătățile
Dativ-Genitiv bunătății bunătăților
Vocativ ' '

I.

  1. însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe.
  2. bunăvoință, amabilitate.
  3. faptă bună, binefacere.
  4. gust bun, plăcut.

II.

  1. (concr.) (la pl.) mâncare sau băutură (foarte) bună.
  2. (mai ales la pl.) lucru de calitate (foarte) bună.
  3. (la pl.) averi, bogății.

Sinonime

I.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (...) = te rog, fii bun (să...)


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi