bunicuţ

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din bunic + suf. -uţ.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
bunicuţ
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunicuţ bunicuţi
Articulat bunicuţul bunicuţii
Dativ-Genitiv bunicuţului bunicuţilor
Vocativ ' '
  1. diminutiv al lui bunic.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

În alte limbi