bură

română

Etimologie

Din sârbocroată bura.

Pronunție

• AFI: /ˈbu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bură	bure
Articulat	bura	burele
Genitiv-Dativ	burei	burelor
Vocativ	bură	burelor

1. ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică.

Cuvinte derivate

• bura
• buratic
• burhai
• burniță
• buroaică

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din bur.

Substantiv

Declinarea substantivului bură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bură	bure
Articulat	bura	burele
Genitiv-Dativ	burei	burelor
Vocativ	buro	burelor

1. persoană care face parte din populația din Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• abur
• brâu

Referințe

• DEX '98 via DEX online