burlan

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Origine obscură. Pare variantă de la gârlan, cu schimbarea inițialei ca la gâtlan-bâtlan. Alternativ, din turcă boru.

Pronunție

  • AFI: /burˈlan/


Substantiv


Declinarea substantivului
burlan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ burlan burlane
Articulat burlanul burlanele
Genitiv-Dativ burlanului burlanelor
Vocativ burlanule burlanelor
  1. tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului.
  2. jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc.
  3. tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi.
  4. tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe