buză
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Provine probabil din bot sau lat. botum ("bot"), cu suf. -ză (ca în căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.).
Pronunție
- AFI: /'bu.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului buză |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buză | buze |
| Articulat | buza | buzele |
| Dativ-Genitiv | buzei | buzelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții.
- Buza de sus.
- margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă.
- Buza urciorului.
- Buza unei răni.
- margine a unor obiecte, a unor vase.
- Buza străchinii.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale
- A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
- A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă
- A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva
- A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva)
- A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva)
- A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copil) a fi gata să izbucnească în plâns
- (rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi
Traduceri
fiecare dintre cele două părți cărnoase, proeminente care mărginesc gura din exterior
|
|
