câştiga

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. castigare.

Pronunţie

  • AFI: /kɨʃ.ˈti.ɡa/


Verb


Conjugarea verbului
câştiga
Infinitiv a câştiga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
câştig
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să câştige
Participiu câştigat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc.
    Câştig mulţi bani la serviciul meu nou.
  2. a recupera timpul (pierdut).
  3. (v.tranz.) a atrage de partea sa; a cuceri.
    Câştigase simpatia tuturor.
  4. (v.tranz.) a obţine, a cuceri victoria (într-o competiţie sportivă, într-un proces etc.).
  5. (v.intranz.) a deveni mai bogat în..., a-şi spori conţinutul, calitatea, greutatea.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referinţe