câștiga

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină castigare.

Pronunție

  • AFI: /kɨʃ.ti'ɡa/


Verb


Conjugarea verbului
câștiga
Infinitiv a câștiga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
câștig
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să câștige
Participiu câștigat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc.
    Câștig mulți bani la serviciul meu nou.
  2. a recupera timpul (pierdut).
  3. (v.tranz.) a atrage de partea sa; a cuceri.
    Câștigase simpatia tuturor.
  4. (v.tranz.) a obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.).
  5. (v.intranz.) a deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe