câine

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
câine
Diferite rase de câini

română

Variante

Etimologie

Din latină canis. Înrudit cu catalană ca, franceză chien, italiană cane, portugheză cão și spaniolă can.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɨj.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
câine
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ câine câini
Articulat câinele câinii
Genitiv-Dativ câinelui câinilor
Vocativ câine câinilor
  1. (zool.) (Canis familiaris) animal mamifer carnivor din familia canidelor, probabil descendent al lupului și domesticit de om din timpuri preistorice, folosit pentru pază, vânătoare etc.
  2. (fig.) epitet dat unui om rău, hain.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație
  • (ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii = se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna
  • A trăi ca câinele la stână = a trăi bine
  • Coadă de câine = om de nimic
  • Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
  • Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora
  • Porc de câine = om ticălos
  • (ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug
  • Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe