cântăreţ

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Cântăreţi

Cuprins

română

Etimologie

Din cânta + suf. -ăreţ.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
cântăreţ
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cântăreţ cântăreţi
Articulat cântăreţul cântăreţii
Dativ-Genitiv cântăreţului cântăreţilor
Vocativ ' '
  1. persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
    Un mare cântăreţ de operă.
  2. persoană care execută cântările şi citirile în serviciile religioase.
  3. poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referinţe

În alte limbi