cântec

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Variante 1.2 Etimologie 1.3 Pronunţie 1.4 Substantiv 1.4.1 Sinonime 1.4.2 Cuvinte derivate 1.4.3 Cuvinte compuse 1.4.4 Expresii 1.4.5 Traduceri 1.4.6 Referinţe

română

Variante

• (reg.) cântic

Etimologie

Din lat. cantĭcum.

Pronunţie

• AFI: /'kɨn.tek/

Substantiv

Declinarea substantivului cântec
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cântec	cântece
Articulat	cântecul	cântecele
Dativ-Genitiv	cântecului	cântecelor
Vocativ	'	'

1. şir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument.

   Un cântec foarte izbutit.

2. sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte.
3. compoziţie literară în versuri, adesea însoţită de melodie.

   Cântec popular.

Sinonime

• 1: (muz.) compoziţie, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop, (englezism) song
• 3: (muz.) lied, cânt, arie, melodie

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

• cântec bătrânesc
• cântec de dor
• cântec de leagăn
• cântec de lume
• cântec de mase
• cântecul lebedei
• cântecul planetelor

Expresii

• Vorba (sau povestea) cântecului = cum se zice; vorba ceea
• Aşa-i cântecul = asta e situaţia
• A fi cu cântec sau a-şi avea cântecul său = (despre lucruri, întâmplări, atitudini etc.) a avea istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare)

Traduceri

Referinţe

• DEX online