câine
De la Wikționar, dicționarul liber
(Redirecționat de la cîine)
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈkɨj.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului câine |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | câine | câini |
| Articulat | câinele | câinii |
| Dativ-Genitiv | câinelui | câinilor |
| Vocativ | câine | câinilor |
- (Canis familiaris) animal din familia canidelor, probabil descendent al lupului și domesticit de om din timpuri preistorice, folosit pentru pază, vânătoare etc.
Sinonime
- (rar) lătrător
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- diminutiv: cățel
Expresii
- (ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii = se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna
- A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație
- A trăi ca câinele la stână = a trăi bine
- Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
- Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora
- Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri
- (ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug
Traduceri
mamifer
|
|
