cășuna

română

Etimologie

Din latină *occasionare.

Pronunție

• AFI: /kə.ʃu'na/

Verb

Conjugarea verbului cășuna
Infinitiv	a cășuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cășunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cășuneze
Participiu	cășunat
Conjugare	I

1. (v.intanz.) a-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
2. (v.intranz.) a prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva.
3. (v.intranz.) a cauza, a pricinui.

Sinonime

• cauza, năzări, produce, provoca, pricinui

Cuvinte derivate

• cășunătură

Cuvinte compuse

• iarba cășunatului

Expresii

• A cășuna o supărare = a cauza o supărare

Traduceri

a cauza

franceză: achoisoner (français) italiană: accagionare (italiano)

latină: occasionare (Latina)

Referințe

• DEX online