cățeli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil latină catullire (influențat de cățel, cățea).

Pronunție

  • AFI: /kə.ʦe'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cățeli
Infinitiv a (se) cățeli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cățelească
Participiu cățelit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (pop.; despre cățele, lupoaice, vulpi) a se împerechea.
  2. (v.refl.) (reg.; despre răni și bube) a se lăți, a se întinde.


Traduceri

Anagrame

Referințe