căca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : caca

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. cacāre. Cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) căca
Infinitiv a (se) căca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cace
Participiu căcat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și refl.) (câteodată și v.tranz.) a defeca.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (vulg.) A căca steagul = a se afla într-o mare încurcătură; a avea necazuri mari
  • (vulg.) A se căca împrăștiat = a) a avea diaree; b) a minți, a susține lucruri neadevărate; c) a speria
  • (vulg.) A se căca pe el = a) defeca în chiloți / în izmene etc.; b) a se grozăvi, a se lăuda; c) a minți, a duce cu vorba; d) a se speria


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi