căca
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. cacāre. Cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) căca |
|
| Infinitiv | a (se) căca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cac |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cace |
| Participiu | căcat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz. și refl.) (câteodată și v.tranz.) a defeca.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (vulg.) A căca steagul = a se afla într-o mare încurcătură; a avea necazuri mari
- (vulg.) A se căca împrăștiat = a) a avea diaree; b) a minți, a susține lucruri neadevărate; c) a speria
- (vulg.) A se căca pe el = a) defeca în chiloți / în izmene etc.; b) a se grozăvi, a se lăuda; c) a minți, a duce cu vorba; d) a se speria
Traduceri
a defeca
|
|