cădere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cădea.

Pronunție

  • AFI: /kə'de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cădere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cădere căderi
Articulat căderea căderile
Genitiv-Dativ căderii căderilor
Vocativ cădere căderilor
  1. faptul de a cădea.
  2. deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației.
  3. lăsare în jos a unui lucru care continuăfie în parte susținut.
  4. deplasare a unui organ din poziția sa normală.
    Căderea mușchilor.
  5. diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite.
    Cădere de potențial.
  6. desprindere a unei părți componente dintr-un organism.
  7. răsturnare a unui corp; surpare.
  8. (fig.) ocupare, cucerire.
    Căderea Cartaginei.
  9. (fig.) insucces, nereușită.
  10. competență, drept.
    Nu e în căderea lui să mă judece.
  11. nereușită, eșec.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe