căi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) kajati sen („a face penitență”).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) căi
Infinitiv a (se) căi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) căiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) căiască
Participiu căit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit.
  2. (v.tranz.) (rar) a compătimi pe cineva; a căina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe