călător

română

Etimologie

Din cale + suf. -ător. Origine disputată.

Totuși, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale și călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginația populară. Călător ar putea fi o derivație normală de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală der. de la acest cuvânt. Ideea de "călătorie" era strâns legată de cea de "a călări", cf. germ. reisen și reiten. Dacă presupunem că lat. caballus a format aceeași der. ca equus, vb. *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept der. cuvântul călător "persoană care merge călare" și, mai târziu, "persoană care călătorește".

Pronunție

• AFI: /kə.lə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului călător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călător	călători
Articulat	călătorul	călătorii
Dativ-Genitiv	călătorului	călătorilor
Vocativ	călătorule	călătorilor

1. persoană care călătorește, care se află în călătorie.

   Un călător obosit de drum.

   Un călător întârziat trecea strada.

Sinonime

• drumeț, (reg.) drumaș, (Transilv.) drumar, drumătoriu, pasager, (înv.) strainic, trecător

Cuvinte derivate

• călătoare
• călători
• călătorie
• călătorire
• călătorit

Cuvinte apropiate

• cal
• cale

Traduceri

persoană care călătorește

bosniacă: putnik (Bosanski) m. cehă: cestovatel (Česky) m. croată: putnik (Hrvatski) m. daneză: rejsende (Dansk) engleză: traveller (English) esperanto: vojaĝanto (Esperanto) estoniană: reisija (Eesti), rändur (Eesti) franceză: voyageur (Français) m. friziană: reizger (Frysk) germană: Reisender (Deutsch) m. greacă: ταξιδιώτης (Ελληνικά) (taxidiótis)

italiană: viaggiatore (Italiano) m. japoneză: 旅行者 (日本語) (りょこうしゃ, ryokôsha), 旅人 (日本語) (たびびと, tabibito) maghiară: utazó (Magyar) neerlandeză: reiziger (Nederlands) poloneză: podróżnik (Polski) m. portugheză: viajante (Português) spaniolă: viajero (Español) m. suedeză: resande (Svenska), resenär (Svenska) telugu: ప్రయాణికుడు (తెలుగు) (prayaanikudu) turcă: yolcu (Türkçe); seyyah (Türkçe), gezmen (Türkçe)

Adjectiv

Declinarea adjectivului călător
	Singular	Plural
Masculin	călător	călători
Feminin	călătoare	călătoare
Neutru	călător	călătoare

1. care călătorește, care se află în călătorie.
2. (despre popoare) nomad.
3. (despre păsări) care pleacă iarna în țări mai calde.
4. (fig.) care trece repede.

Sinonime

• 1: voiajor
• 2: nomad
• 3: migrator
• 4: efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic

Traduceri

care este în călătorie

engleză: travelling (English) franceză: voyageur (Français) m., voyageuse (Français) f. italiană: in viaggio (Italiano)

portugheză: viajante (Português) m.f. spaniolă: viajante (Español) m.f. suedeză: resande (Svenska)

Referințe

• DEX online