călători

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din călător.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) călători
Infinitiv a (se) călători
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) călătoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) călătorească
Participiu călătorit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum.
    Pe unde n-a călătorit?
  2. a fi călător, a fi la drum.
  3. (v.refl.) (fig. reg.) a se sfârși; a muri.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din călător.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə'torʲ/


Substantiv

  1. forma de nominativ plural pentru călător.

Referințe