călugăr
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din gr. ϰαλόγερος (kalógeros), posibil prin intermediul sl. kalugerŭ.
Pronunţie
- AFI: /kə'lu.gər/
Substantiv
| Declinarea substantivului călugăr |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călugăr | călugări |
| Articulat | călugărul | călugării |
| Dativ-Genitiv | călugărului | călugărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- bărbat care a făcut legământ să ducă o viaţă religios-ascetică şi care trăieşte într-o comunitate mănăstirească.
- instalaţie hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleşteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei.
- (argou) (deţ.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare.
Sinonime
Antonime
- 1: călugăriţă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
monah
|
|
