cămașă

De la Wikționar, dicționarul liber
O cămașă albă

română

Variante

Etimologie

Din latină camisia.

Pronunție

  • AFI: /kə'ma.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cămașă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cămașă cămăși
Articulat cămașa cămășile
Genitiv-Dativ cămășii cămășilor
Vocativ ' '
  1. îmbrăcăminte (de pânză, mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului.
  2. membrană, înveliș (subțire), căptușeală care îmbracă diferite obiecte, piese etc.
  3. (pop.) placentă.
  4. îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei cilindric.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A rămâne în cămașă = a rămâne sărac, a pierde tot
  • A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac
  • A lăsa (pe cineva) în cămașă sau a-i lua (cuiva) și cămașa de pe el = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l lăsa sărac
  • Își dă și cămașa de pe el = se spune despre un om exagerat de milos și de darnic
  • A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine
  • A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a fi în mare încurcătură, a nu ști cum să scapi
  • Arde cămașa pe cineva = este în mare zor; are mare nevoie de ceva


Traduceri

Referințe