căpețea
română
Variante
Etimologie
Refăcut din căpețele (pluralul lui căpețel) + sufixul -ea.
Pronunție
- AFI: /kə.peˈʦe̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului căpețea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căpețea | căpețele |
| Articulat | căpețeaua | căpețelele |
| Genitiv-Dativ | căpețelei | căpețelelor |
| Vocativ | căpețea | căpețelelor |
- parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online