căpețel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină capitellum.

Pronunție

  • AFI: /kə.pe'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpețel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpețel căpețele
Articulat căpețelul căpețelele
Genitiv-Dativ căpețelului căpețelelor
Vocativ căpețelule căpețelelor
  1. bucățică mică (din ceva).
  2. colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților.


Traduceri

Anagrame

Referințe