cărăbăni

română

Probabil din expresia turcă çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra.

Conjugarea verbului cărăbăni
Infinitiv	a cărăbăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cărăbănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cărăbănească
Participiu	cărăbănit
Conjugare	IV

(v.refl.) (fam.) a pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge.
(v.tranz.) (reg.) a căra.

A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva