cărare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină carraria.

Pronunție

  • AFI: /kə'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărare cărări
Articulat cărarea cărările
Dativ-Genitiv cărării cărărilor
Vocativ cărare cărărilor
  1. drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; (p.gener.) drum.
  2. linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat
  • A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum
  • A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție
  • A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva)


Traduceri

Referințe