căruț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din car + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /kə'ruʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruț căruțuri
Articulat căruțul căruțurile
Genitiv-Dativ căruțului căruțurilor
Vocativ căruțule căruțurilor
  1. diminutiv al lui car; cărucean.
  2. cărucior.
  3. parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe