cabină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cabine.

Pronunție

  • AFI: /ka'bi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cabină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cabină cabine
Articulat cabina cabinele
Genitiv-Dativ cabinei cabinelor
Vocativ cabină cabinelor
  1. încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații.
    Cabină telefonică.
    Cabină de proiecție.


Traduceri

Anagrame

Referințe