cadă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. cada, cadus < origine greacă ϰάδον (kádon). Cf. alb. kadë, sl. kadĩ sp. cadozo.
Pronunţie
- AFI: /'ka.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului cadă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cadă | căzi |
| Articulat | cada | căzile |
| Dativ-Genitiv | căzii | căzilor |
| Vocativ | ' | ' |
- vas mare pentru îmbăiat; baie, vană.
- A intrat în cadă să se îmbăieze.
- recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; în care se introduc lichidele folosite în diverse operaţii tehnologice.
- vas mare din doage, întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare.
Sinonime
- 1: baie, vană, (înv. şi pop.) scăldătoare, (înv. şi reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. şi Mold.) scaldă, (prin Transilv.) şiroadă
- 3: zăcătoare
Traduceri
o baie
|
|
zăcătoare
