caille

Vezi și : caillé

franceză

(Français)

Etimologie

Din franceza medie, franceza veche quaille < lat. medie quaccula, quaquila. De origine germanică.

Pronunție

• AFI: /kaj/

Substantiv

caille f., cailles pl.

1. prepeliță

   La saison des cailles.

2. (fig.) drag, dragă; iubit, iubită

   Ma petite caille.

Cuvinte compuse

• caille des blés
• caille du Japon
• caille peinte

Referințe

• Wiktionnaire

Etimologie

Derivat regresiv din cailler.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cailler.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru cailler.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv pentru cailler.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv pentru cailler.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cailler.