cal
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kal/
Substantiv
| Declinarea substantivului cal |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cal | cai |
| Articulat | calul | caii |
| Dativ-Genitiv | calului | cailor |
| Vocativ | calule | cailor |
- (Equus caballus) animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune; p. restr. armăsar castrat.
- nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Expresii
- La Paștele cailor = niciodată
- Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte
- A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut
- A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
- Cal de bătaie
- a) persoană hărțuită, muncită de toți
- b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan
- A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost
- O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică
- Calul are patru picioare și tot se poticnește = pot greși și cei deștepți
- Calul bun se vinde din grajd= lucrul bun nu are nevoie de reclamă
- Calul râios găsește copacul scorțos = cine se aseamănă, se adună
- A cunoaște ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine pe cineva
- Vrei, calule, orz? = nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine
Traduceri
mamifer
|
|
aparat de gimnastică
|
|
piesă de șah
|
|
poloneză
(Polski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cal
- țol (unitate de măsură)
spaniolă
(Español)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cal
