cal

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Un cal (1)
Calul (piesa de şah)
Calul (aparatul de gimnastică)

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. caballus.

Pronunţie


Substantiv


Declinarea substantivului
cal
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cal cai
Articulat calul caii
Dativ-Genitiv calului cailor
Vocativ calule cailor
  1. (Equus caballus) animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie şi la tracţiune; p. restr. armăsar castrat.
  2. nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Expresii

  • La Paştele cailor = niciodată
  • Calul de dar nu se caută la dinţi (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau aşa cum sunt, fără să se mai ţină seama de defecte
  • A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereţi) = a-şi închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut
  • A fi (sau a ajunge) cal de poştă = a fi întrebuinţat la toate; a alerga mult
  • Cal de bătaie
    • a) persoană hărţuită, muncită de toţi
    • b) problemă de care se ocupă multă lume şi care revine mereu pe primul plan
  • A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situaţie mai rea de cum a fost
  • O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanţă (destul de) mică
  • Calul are patru picioare şi tot se poticneşte = pot greşi şi cei deştepţi
  • Calul bun se vinde din grajd= lucrul bun nu are nevoie de reclamă
  • Calul râios găseşte copacul scorţos = cine se aseamănă, se adună
  • A cunoaşte ca pe un cal breaz = a cunoaşte foarte bine pe cineva
  • Vrei, calule, orz? = nu e nevoie să mai întrebi când vrei să-i faci cuiva bine


Traduceri





poloneză

(Polski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

cal

  1. ţol (unitate de măsură)





spaniolă

(Español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

cal

  1. calce